COMUNA STULPICANI

Egalitatea de gen

Egalitatea de gen promovează acceptarea și valorizarea egală a diferențelor dintre femei și bărbați, participarea egală și împărțirea egală a responsabilităților în spațiul public sau în viața privată, precum și accesul și distribuirea egală a resurselor.

Egalitatea de gen constituie unul dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă astfel că relația egalității de gen cu dezvoltarea durabilă este recunoscută la nivelul strategic, Agenda 2030 fiind un exemplu în acest sens. Egalitatea de gen în contextul dezvoltării locale durabile este una complexă și vizează abordarea următoarelor elemente de interes pentru comunitatea locală:

1. Diferențe în materie de salarizare

2. Acces inegal la oportunități

3. Acces la activități de formare profesională

4. Concilierea vieții profesionale cu cea de familie

5. Hărțuirea și demnitatea persoanelor de sex feminin

6. Copilul și îngrijirea acestuia

7. Violența în familie

Nediscriminare

Discriminarea este un fenomen care contribuie în mod direct și nemijlocit la consolidarea fenomenului de excluziune socială și a inegalităților atât în ceea ce privește indivizii cât și regiunile situație care generează un impact negativ asupra proceselor de dezvoltare individuală sau personală.

În conformitate cu prevederile Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se va asigura condițiile de implementare pentru ca orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Accesibilitate pentru persoane cu dizabilităţi

Una din devizele dezvoltării durabile se referă la a nu lăsa pe nimeni în urmă cadru în care sunt incluse și persoanele cu dizabilități. Modelul de dezvoltare al viitorului presupune acces la oportunități, dezvoltare și valoare adăugată pentru toată lumea indiferent de situația sau vulnerabilitatea cu care se confruntă.

Accesibilitatea persoanelor cu dizabilități nu înseamnă numai inserție profesională pe piața muncii ci se impune inclusiv incluziunea socială a acestor persoană.

În mod evident, accesibilitatea persoanelor cu dizabilități presupune acces la servicii publice adaptate la situația acestora, acces la instituții publice, la servicii sociale, la instituții de cultură etc. Accesibilitatea persoanelor cu dizabilități și integrarea acestora în societate presupune adaptarea spațiilor publice și a serviciilor publice și sociale la specificitatea persoanelor cu dizabilități.

Schimbări demografice

Problema demografiei este una de maximă importanță la nivelul dezvoltării durabile deoarece aceasta este de natură să influențeze modalitatea în care este gândită și organizată dezvoltarea locală.

Importanța problematicii schimbărilor demografice este cu atât mai importantă în mediul rural deoarece acesta se confruntă cu un proces de îmbătrânire a populației dublat de un proces migraționist care afectează mediul rural.

Problematica demografiei este strâns legată de dezvoltarea locală în sensul în care vizează unul dintre factorii de producție importanti pentru orice proces economic, respectiv factorul de producție muncă. Schimbările demografice prezintă interes pentru dezvoltarea durabilă deoarece aduce atingere relației dintre generații în special din perspectiva solidarității.

Sistemul de pensii, structura fiscală utilizată pentru impozitarea muncii sau sistemul de sănătate reprezintă elemente care sunt în momentul de față și vor fi afectate pe viitor de schimbările demografice.

Dezvoltarea durabilă

Poluatorul plătește

Principiul poluatorul plătește este un principiu de bază în arhitectura strategică care vizează atât mediul înconjurător cât și dezvoltarea durabilă. Acest principiu influențează modul în care este astăzi gândită sarcina fiscală, caracteristicile proceselor de producție precum și modul de organizare și desfășurare a activității afacerilor.

Principiul poluatorul plătește vizează descurajarea actorilor interesați ai dezvoltării locale să polueze prin taxare. Mai exact cel care va polua va suporta costuri suplimentare astfel că acesta va fi mai puțin competitiv sau eficient și va fi nevoit să – și reducă nivelul de poluare. Principiul vizează o măsură de piață transversal răspândită la nivelul legislației specifice UE, un exemplu concret în acest sens este prețul carbonului.

În contextul principiilor actuale, o comunitate și un proces de dezvoltare verde în care nu există poluare contribuie la asigurarea unui mediu înconjurător mai sănătos și curat. Un nivel redus sau inexistent al poluării influențează sănătatea, capacitatea de muncă și speranța de viață a cetățenilor.

Protecţia biodiversităţii

În contextul dezvoltării durabile, protecția biodiversității constituie un element de competitivitate și o sursă de valoare adăugată și creștere economică. Modelele economice actuale integrează biodiversitatea în centrul sursele de creștere economică la nivelul unei comunități.

Problematica biodiversității este una importantă în special pentru mediul rural deoarece sectorul agricol, sector preponderent în mediul rural este unul care pune presiune semnificativă pe biodiversitate. Un alt sector care pune presiune semnificativă pe biodiversitate, prezent și acesta în anumite localități rurale, vizează sectorul energetic acesta fiind completat de sectorul turistic.

Economia viitorului este despre armonia cu mediul înconjurător astfel că integrarea principiilor specifice protecției biodiversității este un demers imperativ necesar.

În linii generale, oamenii au nevoie de natură, viața are nevoie de natură astfel că protejarea concomitent cu punerea în valoare a oportunităților oferite de natură și biodiversitate constituie un demers logic și cu sens atât pentru situația actuală cât și pentru generațiile viitoare.

Utilizarea eficientă a resurselor

Utilizarea eficientă a resurselor este un principiu cu aplicabilitatea duală deoarece acesta vizează utilizarea proceselor de implementare optime din punct de vedere al resurselor această aplicabilitate vizând motivația economică însă aceasta este completată de motivația de mediu, mai exact reducerea consumului de resurse.

Utilizarea eficientă a resurselor grevează orice demers de dezvoltare locală fiind în același timp un principiu specific dezvoltării durabile. Utilizarea eficientă a resurselor constituie un deziderat transversal atât la nivelul serviciilor publice cât și la nivelul mediului de afaceri. Utilizarea adecvată a resurselor, într-o manieră în care este evitat excesul și irosirea resurselor este de natură să asigure competitivitatea respectivului flux de producție sau de prestare de serviciu public sau privat.

Unul dintre exemplele concrete vizează raționalitatea utilizării resurselor vizează prelungirea duratei de viață prin reciclare deoarece o astfel de abordare contribuie la creșterea nivelului de competitivitate și eficiență la nivelul consumului de resurse.

Principiul vizează de asemenea reducerea costurilor în sensul în care un nivel redus al costurilor pe fondul unui consum mai mic de resurse, situație care contribuie la creșterea economiilor realizate la nivelul comunității.

Atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice

Una dintre cele mai importante variabile care aparține de dezvoltarea durabilă vizează mediul înconjurător iar aici menționăm schimbările climatice. Acestea sunt o realitate în ziua de astăzi, afirmație justificată de numărul mare de fenomene meteo extreme fie că ne referim la oscilații de temperatură, vânturi puternice sau inundații.

Principiul vizează pregătirea comunităților și a populației în general pentru a face față acestor situații generate de schimbările climatice prin educație, adaptare și creare de infrastructură specifică respectiv prin gândirea proceselor de dezvoltare locală ținând cont de nevoia de adaptare la un viitor relativ volatil din punct de vedere climatic.

Adaptarea la această situație este una imperativ necesară în condițiile în care impactul principiului asupra economiei, variabilei sociale și mediului înconjurător este unul semnificativ. Importanța principiului este cu atât mai mare cu cât, de regulă, economia rurală depinde semnificativ de resursele mediului înconjurător astfel că aceasta este puternic influențată de schimbările climatice. Un exemplu în acest sens este sectorul agricol care este dependent de condiții pedoclimatice adaptate unui tip de cultură specific.

Reziliența la dezastre

Reziliența a devenit o caracteristică de mare actualitate și importantă pentru dezvoltarea locală. Schimbările climatice sau fenomenele meteo extreme legitimează nevoia de reziliență pentru comunitățile locale. Asigurarea unui înalt nivel de reziliență implică încă de la schițarea strategiilor de dezvoltare locală, demers care implică flexibilitate și implicare a actorilor interesați.

Principiul vizează conștientizarea și pregătirea comunității pentru a asigura o reacție coerentă și eficientă față de riscul apariției unor potențiale dezastre care pot afecta comunitatea. Dezastrele pot fi provocate de o serie de factori din ce în ce mai diverși. Revărsări ale râurilor, viituri rapide și inundații constituie câteva dintre cele mai comune tipuri de dezastre întâlnite în mediul rural. La acestea se adaugă inclusiv incendiile, acestea fiind de ce în ce mai prezentă pe fondul creșterii temperaturilor. De asemenea, cu un caracter mai rar însă la fel de importante sunt cutremurele acestea având capacitatea să genereze un impact major la nivelul unei comunități.

Costurile economice pot fi parțial sau în totalitate suportate de instrumente financiare specifice așa cum sunt asigurările. Asigurarea unui înalt nivel de reziliență la nivelul comunității este de natură să asigure o abordare economică robustă a tranziției climatice la nivelul comunității.